Locatie

Gradina di la Tara se afla in localitatea Ciurea, comuna Ciurea de langa municipiul Iasi.

Este pozitionata la o altitudine de aproximativ 120 m fata de nivelul marii.

Expunerea generala a terenului este estica, sud-estica, si pe alocuri sudica.

In partea nordica si de vest, suntem protejati de un deal impadurit preponderent cu salcami si cu vita de vie (cuiva ii placea jinutzu :) ).

Gasiti o analiza mai detaliata a terenului si a evolutiei lui in timp aici:

Inceputul: 2 Mai 2021

Am inceput Gradina di la Tara in luna Mai a anului 2021, impreuna cu familia.

Decizia a fost una spontana, de azi pe maine. Nu as fi putut sa o anticipez nici daca as fi stat in cap 😊.

Dar cred ca asa se intampla cu toate lucrurile care sunt pentru noi cu adevarat.

Vin pur si simplu… le primim pur si simplu… fara explicatii logice, fara planuri, fara frasuiala.

Intentia initiala a fost de a avea un pretext de a iesi in natura, de a face miscare, si de a avea un spatiu in care sa ne intalnim, in vremuri in care totul era inchis.

Nu am avut un vis de a ne creste singuri legumele, de a face gradinarit la modul serios.

Cam asa arata totul inainte sa incepem aventura:

Primul an al Gradinii di la Tara - 2021

Doream sa facem doar o gradina de aproximativ 30 de metri patrati, pe strat de carton peste care sa venim cu pamant negru sau mranita… si cu asta am si inceput. Acest spatiu va primi denumirea de Gradina Noua (GN).

Ne-am mobilizat cu totii si am cules tot cartonul de care am avut nevoie, ba de la prieteni (multumim pe aceasta cale!), ba de la benzinarii, ba din tomberoane, ba de langa tomberoane, ba de la marginea drumului. Unde vedeam un carton care ne facea cu ochiul, il inhatam 😊.

Am pichetat terenul cu ajutorul sforii de iuta si a unor tarusi,

Dupa multe cautari pe olx, exceluri si multe telefoane, am gasit intr-un final pe cineva care sa imi aduca pamant negru. Am inteles inca de atunci ca va fi o problema sa aduc lucruri din exterior, deoarece locatia nu este foarte accesibila.

A venit momentul “ansamblarii” gradinii. Am pus cartoanele… gresit 😊… doar pe randuri. Ar fi trebuit sa pun cartoanele pe toata suprafata gradinii, suprapuse pe imbinari, astfel incat buruiana sa depuna mai mult efort pentru a scoate caputzu.

Pe carari am pus iarba cosita. Buruiana nu a fost impresionata de stratul prea subtire.

O alta greseala a fost ca am facut straturile prea late, dar cu asta pot sa traiesc.

In timp ce faceam gradina noua, ne-a venit ideea de a creste rosii, ardei, vinete, etc... Am zis sa folosim o gradina veche, de unde si denumirea de Gradina Veche (GV)... stiu, foarte original :).

Mama s-a cocosat de atata plivit. Aici nu am pus cartoane, deoarece ne-a luat ceva sa facem rost si sa “decojim” cartoanele pentru 30 mp, nici nu vroiam sa ma gandesc ce efort si timp ar fi insemnat sa facem asta pentru 100 mp.

Rasadurile de rosii, ardei si vinete le-am cumparat din piata si din sat. Nu am fost multumita de ele, fapt care m-a motivat sa invat sa imi produc propriile rasaduri. Rasadurile cumparate au fost mai bune decat nimic, asa ca... mergem mai departe...

Socrul chemase in luna aprilie un vecin sa are si sa semene porumb, asa ca am incercat sa ingrijim si acea zona. Ulterior, zona a luat denumirea de Gradina Extensiva 1 (GE1 ~100 mp) si Gradina Extensiva 2 (GE2 ~200 mp). Cu timpul, ne-am dat seama, ca ne putem ocupa mai serios doar de Gradina Extensiva 1, motiv pentru care Gradina Extensiva 2 este si azi o zona mai salbatica.

In 2021 am avut parte de norocul incepatorului, deoarece a fost un an exceptional, in care a plouat foarte bine (~600 mm de precipitatii pe an). Cred ca am udat la furtun de maxim 5 ori si nu am simtit nici o secunda ca nu am avea apa suficienta.

Cateva poze cu gradinile din primul an:

O parte din recolta anului 1:

Gasiti evolutia Gradinii di la Tara in primul de an de gradinarit aici:

Al doilea an al Gradinii di la Tara - 2022

In prumul an de gradinarit am dat de gustul mancarii adevarate, si de gustul lucrului cu pamantul.

Cred in acest punct eram deja dependenta de gradinarit.

Corpul imi cerea sa merg in gradina, desi uneori mintea vroia sa mai faca si altceva.

Inceputul anului 2022 a fost punctul de maxim entuziasm in legatura cu gradinaritul. Entuziasm, care cu timpul a lasat spatiu si pentru prudenta si cumpatare.

Mai tarziu am aflat ca poti sa faci burnout si atunci cand mergi pe linia de maxim entuziasm, fara cumpatare si fara masura :). Povestesc.

Am decis in unanimitate sa plantam cat mai multe perene, si sa extindem gradinile de anuale existente.

Impreuna cu familia, si ceva ajutoare din exterior, am defrisat un spatiu invadat de puieti de prun (spatiu care va deveni in timp Gradina Padure – GP), am sapat santuri si am plantat: radacini de rubarba, coroane de sparanghel, aluni, afini si zmeuri.

De asemenea, ne-am apucat de lucru la Solarul Mare.

Incetul cu incetul, am ajuns la o suprafata cultivata de peste 1000 mp.

Tot in 2022 am experimentat cu realizarea tuturor tipurilor de rasaduri posibile, care aveau un pret decent.

Am documentat tot procesul in acest videoclip:

Vara anului 2022 a fost una dintre cele mai secetoase din istoria inregistrata. Acest fenomen este denumit in grupul de prieteni si seceta pedologica accentuata.

Ne-a prins fix cu chilotii in vine, in ceea ce priveste sistemul de irigatii. In 2021 am udat relaxati la furtun.

In 2022 am realizat in modul cel mai hard core, cat de grava este problema apei si cat de greu de dus este seceta.

Luna Iulie 2022 a fost una traumatizanta, iar daca mancarea produsa in gradina nu era atat de gustoasa, incomparabila cu orice altceva, cu siguranta ca m-as fi lasat de gradinarit.

Mi-am farmat spatele, deja rupt in doua, carand apa de la fantana din sat si udand la stropitoare. Apa din fantanile existente pe teren, nu mai ajungea nici pe o masea.

Multumesc pe aceasta cale vecinilor din sat care mi-au spus unde pot sa gasesc fantanile si celor care m-au ajutat sa iau apa cu pompele lor!

In Iulie am pus mana de la mana si am sapat o fantana de aproximativ 16 m adancime. Se spune ca cele mai bune fantani sunt cele facute pe timp de seceta. Dar ce te faci cand ai secete 3 ani la rand... hai ca fac spoiler alert, sa revenim...

Nevoia este cel mai bun profesor, asa ca in disperare de cauza, si dorind sa imi protejez schinarea, am incercat tot felul de metode de a cultiva plantele astfel incat sa trebuiasca sa ud cat mai putin.

Pe departe, cea mai reusita a fost stratul generos de mranita, acoperit cu un strat si mai generos de mulci (de exemplu, iarba cosita).

Acest aspect a fost principalul motiv pentru care am decis sa cultivam in viitor o suprafata mai mica, astfel incat sa putem pune mranita si un strat gros de iarba cosita.

Cu toate greutatile si neajunsurile, am avut o recolta bogata si o mancare extraordinar de gustoasa. Nu gasesti sa cumperi asa ceva nicaieri... cel putin, eu nu am gasit. Explicatia mea ar fi ca exista diferente foarte mari de abordare intre agricultura pentru gust si cea pentru profit. Va rog sa nu priviti lucrurile astea ca pe o critica la adresa agriculturii pentru profit, sub orice forma ar fi ea (conventionala, organica, regenerativa). Oamenii astia sunt niste eroi. Este un domeniu extrem de greu, cu profituri mici si plin de incertitudini.

Eu doar incerc sa spun ca nu ai cum sa cresti pentru gust la fel cum cresti pentru profit. Preturile de productie sunt atat de mari, ca nu ti-ar cumpara nimeni produsele. Si in plus, soiurile care au gust bun, nu sunt neaparat rezistente la pradatori, seceta, la viata lunga pe raft, etc. Nu mai spun de faptul, ca unele legume sunt cele mai bune atunci cand sunt mancate in cel mai scurt timp dupa ce le-ai cules (mazare, porumb, sparanghel, salata), iar altele ofera o experienta de-a dreptul extatica in momentul cand le culegi in plin soare si le mananci imediat (capsuni, rosii cherry). Nimic nu se compara cu senzatia pe care o ai atunci cand mananci o planta abia culeasa, in care inca pulseaza viata (aici carnivorii ar putea fi oripilati :) )... simti cum te umpli de energie si de viata. Mananci putin si te saturi. Cu mancarea din supermarketuri mananci mult, depasesti cele 2000 de calorii zilnice, si te simti flamand si lipsit de energie... deprimat, plictisit si zombi.

Lucrurile astea, pe care le ofera propria gradina nu sunt de cumparat... asta incerc sa spun.

Nu este usor sa iti cresti singur mancarea, este chiar greu, iar in unele momente ale anului, este hard core, la granita cu traumatizantul, insa MERITA!

In luna Octombrie am reusit sa ne mobilizam si sa finalizam solarul mare, realizat in regie proprie.

Daca doriti sa vedeti mai detaliat cum a decurs anul 2022 in Gradina di la tara, va invit sa urmariti videoclipurile:

Al treilea an al Gradinii di la Tara - 2023

Tupa doi ani in care am investit toata energia si tot timpul gradinaritului (munca fizica, citit, invatat, experimentat), am vrut sa ma detasez de subiect, iar in 2023 am investit mai putin timp in gradina.

Spre surpriza mea, recolta a fost fantastica! Am constatat, ca se poate sa muncesc mai putin si sa primesc mai mult :). Am pastrat aceeasi idee si pentru 2024. Focusul s-a schimbat dinspre extindere, spre eficientizarea unui spatiu cat mai mic.

Din acest punct, am in minte urmatoarele intrebari, in tot ce vreau sa fac in gradina, si nu numai:

“Cu cat de putin mi-e bine?”

“Cum pot sa cultiv mai mult, pe un spatiu mai mic?”

Am fost uimita de cat de multe lucruri poti sa cresti iarna intr-un solar de 50 mp. Chiar nu am simtit nevoie de mai mult.

In luna Aprilie am avut parte de o zapada de 1 m si de vreme calda. Combinatie trista pentru multi copaci. Cu ocazia asta, am testat si structura solarului.

Inca un an secetos, 2023, ne-a prins ceva mai bine pregatiti pe partea cu irigatii.

In anul 2023 am incercat sa integram gainile in circuit. Am reusit. Insa in primavara anului 2024 au fost mancate vulpe, uliu, dihor si cine stie ce alta aratari cu doua chicioare. Avand in vedere ca nu stam acolo, ne-am decis sa nu mai crestem gaini... ca sa nu mai ramanem fara.

Am mai construit doua solarii mici ... prea mici, in Gradina Extensiva 1. Urmeaza sa le unim si sa le inaltam.

In acest an, inspirata de cartea lui Jean Martin Fortier – The Market Gardener, am experimentat cultivarea intensiva a legumelor. Lucru care a fost un succes, pe care il voi repeta si intensifica in 2024.

In 2023 am continuat munca inceputa in 2022 de a pune mranita si de a mulci.

De asemenea, am experimentat cu diferite metode de irigatii, am imbunatatit sistemul de irigatii si am facut un iaz acoperit cu EPDM.

Ne-am imbunatatit tehnica de a face rasaduri, de a cultiva, etc.

Am inceput mai serios lucrul la Gradina Padure, deoarece i-am inteles darurile si avantajele pe care le ofera: muncesti cum trebuie o singura data, mananci ani de-a randul, si ai nutrienti intr-o perioada din an in care gradina de anuale este cam goala (lunile Aprilie - Mai).

Canteva poze de sus:

Pentru mai multe detalii despre cum a decurs anul 2023, va invit sa urmariti:

Al patrulea an al Gradinii di la Tara - 2024

In acest an am restrans suprafata gradinii la 500 de metri patrati cultivati intensiv, pe care ne straduim sa ii ingrijim cat mai bine si mai eficient.

Am cautat punctul in care putem obtine recolta maxima cu efortul si resursele minime. Cred ca suntem pe drumul cel bun :).

Deoarece ne tot bateam cu buruiana in gradina padure, am decis sa acoparim golurile dintre plante cu carton si sa punem mranita peste carton.

Am imbunatatit sistemul de irigatii, integrand si iazul in care s-a strans destul de multa apa in perioada iernii si in timpul ploilor. Merita din plin investitia intr-un iaz, motiv pentru care il vom face si pe al doilea :). Cred ca iazul reprezinta cea mai ieftina varianta de stocare a apei, raportata la volumul inmagazinat.

Reorganizarea gradinii a avut ca scop si o viitoare automatizare a sistemului de irigatii.

Revelatia anului 2024 au fost santurile cu sparanghel, carora le-am dat o noua functie, aceea de rand normal de gradina. Explic :).

Am adaugat un strat generos de mranita, apoi am semanat tot felul de lucruri: mazare, pastarnac, dovleac, porumb, gulii. Mama a transplantat ardei, vinete, pepeni. Ideea era sa vad cum merg lucrurile in sant daca nu ud deloc. Ipoteza de la care am pornit era ca santul retine umiditatea. Am rezistat tentatiei de a uda, chiar si in luna lui cuptor, care in acest an s-a ridicat la nivelul numelui :).

Pastarnacul a fost afectat de temperaturile mari si de seceta. O parte s-a uscat, insa a ramas suficient, cat sa ne ghiftuim la toamna.

Porumbul a ramas destul de mic (probabil si din cauza ca l-am pus tarziu).

Insa mazarea si dovleacul au mers excelent. Peste asteptari!

Pe viitor voi adauga totusi tuburi de picurare in lungul randului (in cazul in care se repeta “cea mai lunga perioada caniculara din istoria inregistrata”) si voi pune mulci din iarba cosita in jurul plantelor din sant.

Pe viitor intentionez sa mai fac astfel de santuri umplute cu mranita. M-a incantat modul in care au functionat in conditii foarte grele.

Cred ca se preteaza pentru culturile semanate direct si pentru zonele predispuse la seceta.

Aceasta metoda nu este potrivita pentru zonele inundabile. Mai multe detalii veti gasi in curs :).

Mai jos gasiti cateva imagini cu straturile de sparanghel:

Un alt aspect important pe care l-am avut in vizor in cursul anului 2024 a fost cultivarea a cat mai multor plante intr-un spatiu cat mai mic. In anumite locuri, am exagerat nitel, insa scopul principal a fost sa vedem pana unde putem duce lucrurile.

In Solarul Mare, am pus pe acelasi rand rosii, ardei, vinete, busuioc, mult mai apropiate decat cifrele indicate in liteatura de specialitate. De asemenea, am transplantat si Dovleci + Dovlecei.

Vinetele pare ca sunt suparate pe rosii. Acolo unde le-am pus aproape una de cealalta, vinetele nu au produs cine stie ce – prin comparatie cu cele care au fost in compania ardeilor. Deci: rosii + vinete = NU, rosii + ardei = DA, vinete + ardei = DA.

Mai multe detalii legate de combinatii incercate, distante si productie, veti gasi in curs ;).